Bună! Eu sunt Loredana. Am făcut acest blog pentru că mi-a plăcut dintotdeauna să scriu şi să citesc. Am învăţat să scriu înainte de a mă duce la şcoală şi, de atunci, mi-am dorit mereu să scriu. Mă atrăgea ideea de a reuşi să comunic în mai multe feluri cu cei din jur, aşternând pe hârtie gânduri sau întâmplări. Deasemenea, de abia aşteptam să pot înţelege tot ce scrie în cărţi sau reviste, pentru că îmi doream să ştiu cât mai multe lucruri şi, citind, nu mai era nevoie să depind de un adult care ar fi fost nevoit să îmi răspundă la întrebări ce îl puneau în dificultate sau să descopăr cu tristeţe că inventează un răspuns la o întrebare incomodă de-a mea şi să nu înţeleg de ce trebuie să recurgă la o minciună pentru asta.

Denumirea blogului nu este originală, dar, după multe frământări, am decis să o folosesc totuşi pentru că eu am convingerea că esenţa vieţii noastre este fericirea. Viaţa este dură, nedreaptă, iar atunci când începi să crezi că a ieşit soarele şi la tine, viaţa îţi trimite imediat nişte furtuni. Şi, cu toate astea, eu sunt convinsă că viaţa înseamnă cu adevărat fericire. Pentru că nu poţi să apreciezi soarele dacă nu cunoşti şi o zi înnorată sau ploioasă, pentru că nu poţi să apreciezi dulceaţa unei prăjituri dacă nu ai avut şi experienţa gustului unui ceai de pelin.

Deasemenea, omul este trimis pe Pământ pentru a creşte şi a se dezvolta. Viaţa, în general înseamnă dezvoltare. Nu poţi să fii fericit dacă nu ai satisfacţia creşterii. Universul evoluează permanent. Dacă ne uităm la istoria planetei noastre, totul a fost într-o evoluţie continuă, de la formarea şi apariţia vieţii, în formele ei cele mai primitive, şi până azi cu înalta tehnologie şi cu oamenii care încep să devină din ce în ce mai conştienţi şi mai spirituali. Serios! Nu aruncaţi cu roşii în mine. Ştiu că nu e totul perfect şi nu va fi niciodată. Ştiu că există încă foarte mulţi oameni aflaţi la nivelele joase de conştiinţă. Eu însămi mă consider la poalele acestui munte pe care îmi doresc să îl urc. Dar, hai să recunoaştem că cei care se trezesc încep să fie din ce în ce mai mulţi, iar procesul de trezire prinde viteză.

Şi ce poate fi mai aprope de fericire decât faptul că accepţi piatra de încercare care ţi-a fost trimisă şi cauţi modalităţi să o înţelegi ca să o poţi sfărâma, muta, sculpta sau ca să o poţi pur şi simplu împodobi şi trăi cu ea ca parte din tine. Satisfacţia reuşitei este şi mai mare când ai obstacole. Iar atunci cînd nu sunt, savurează maxim momentul şi pune-l deoparte în inima ta ca să iţi dea putere când te vei lovi de următoarea piatră.

Nu va fi tot timpul atâta filozofie în blogul meu. Vor fi şi lucruri concrete care vă vor fi de folos în viaţa cotidiană. Voi scrie doar despre lucruri testate de mine sau de alţii şi voi împărtaşi rezultatele cu maximă integritate. Îmi doresc să vă servesc pe voi, cititorii acestui blog, şi să aduc poate exact cuvântul care vă lipsea în acel moment pentru a vedea jumătatea plină a paharului.

Ştiu că nimic nu este întâmplător în această lume şi ştiu că vom deveni o comunitate de oameni care se asemănă. Ne vom atrage unul pe altul iar experienţele noastre ne vor fi de folos tuturor.

Celor cărora li se pare o prostie ce citesc aici, sau care descoperă în scrisul meu lucruri incorecte din punctul lor de vedere, le cer scuze de pe acum. Nu susţin că este un blog ştiinţific, ci un blog despre viată. Şi, aşa cum spuneam, viaţa nu este corectă, nu este previzibilă, nu funcţionează după reguli sociale şi, prin urmare, blogul va putea părea, pentru unii, rupt de realitate. Sau, oricum rupt de realitatea lor. De aceea, probabil că nu vor mai reveni aici, iar comentariile le voi accepta cu smerenia unui om care nu e perfect dar care îşi doreşte să fie de folos.

Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez cu drag pe toţi!