Merg la psiholog. Ei, da! De ceva timp am început să merg la psiholog. Şi sunt extrem de încântată și de mândră de acest lucru.

Există o atitudine uşor negativă sau reticentă referitoare la mersul la psiholog. Există diverse prejudecăţi: a merge la psiholog este privit ca un semn de slăbiciune sau chiar ca un semn de nebunie. Cel puţin eu asta am observat în jurul meu.

Eu mi-am dorit de când eram mică să merg la psiholog. Nu ştiu de ce am avut ideea asta. Cumva mă simțeam neînțeleasă și mă gândeam că rezolvarea este acolo. Îmi tot exprimam această dorință, dar reacțiile în jurul meu se înscriau pe o paletă negativă, pornind de la o ușoară indiferență și mergând până la atitudinea extremă de uimire: „Cum? Dar ce, tu esti nebună? De ce ai avea nevoie de psiholog?”. O prietenă apropiată, când i-am spus ce urmează să fac, m-a întrebat dacă nu aş putea să parcurg totuși singură acest proces şi să mă ajut doar cu ce citesc în cărţi. Chiar soţul meu, care mi-a susţinut ideea, a avut reţineri când a auzit că vreau să scriu pe blog despre asta. De ce? Pentru că predomină o idee negativă referitoare la acest subiect. Eu nu am asociat niciodată psihologul cu ceva negativ, ci, din contră. Așa că explicam în stânga și în dreapta cum văd eu lucrurile, insă fără succes.

Venirea pe lume a fetiței mele mi-a readus intenția de a discuta cu un profesionist, mai ales că acum mi-a apărut o nouă preocupare: îmi doresc să fiu o mamă bună. De aceea citesc cărți de psihologie, de parenting și de dezvoltare personală și aplic tot ce pot și ce mi se potrivește. Am aflat și am observat că un copil o să îți forțeze exact punctele slabe și o să îți scoată la iveala cele mai ascunse traume sau sensibilități. Așa că am simțit că deja ceea ce citeam eu la modul general, nu mai era suficient. Aveam nevoie sa discut cu un profesionist despre cazuri concrete din interacțiunea cu fiică-mea. Aveam nevoie să ştiu, de exemplu, cum să fac să să îi dau libertate de explorare și de descoperire a lumii, punându-i în același timp limite pentru siguranța și echilibrul ei, şi nu ştiam cât de largi sau de strânse să fie acestea (eu însămi cunoscând doar varianta cu limite multiple și foarte strânse). Pe de altă parte nu ştiam exact cum să ies din tiparele adânc implementate în fiinţa mea. Chiar dacă ştiam teoretic ce am de făcut, în momentele critice tot mă mai trezeam că ţip la fie-mea sau că am un ton poruncitor. Aveam nevoie să mă uit puțin în profunzimea experiențelor mele și să aflu originea acelor tipare, pentru ca apoi, în cunoștință de cauză, să adopt atitudini noi, corecte și adaptate la noua mea postură și responsabilitate de mamă.

Ceea ce am descoperit însă, după doar câteva vizite la o doamnă extraordinară, a fost cu adevărat fascinant. Nu doar că m-a ajutat să percep postura de mamă într-o perspectivă mai relaxată (şi nu doar teoretic, pentru că asta ştiam deja), dar m-a ajutat să mă privesc și să mă descopăr pe mine într-o lumină pozitivă și într-un mod neașteptat. M-a ajutat să văd cum mi-am dezvoltat abilităţi din câteva experienţe dificile avute, ca orice om, până acum. Am fost chiar uimită să constat că o trăsătură de-a mea, pe care o consideram un defect (pentru că toţi cei din jurul meu o subliniau în acest fel), este de fapt o abilitate pe care mi-am antrenat-o din greu şi care îmi va fi foarte utilă. Şi, mă rog, am avut tot felul de revelaţii, iar modalitatea de a gestiona diverse situaţii mi-a venit apoi de la sine.

Recomand oricui să aibă astfel de întâlniri cu un profesionist. Nu este despre a te duce să te plângi, iar psihologul să dea din cap înţelegător şi să îţi dea dreptate, iar după aceea să îţi scrie o reţetă cu antidepresive. Este despre a vorbi cu o persoană care ştie cum funcționează creierul nostru şi sistemul nostu emoţional, şi ştie cum, prin întrebări, prin jocuri de rol, prin desene şi figurine, să îţi înlesnească autocunoașterea. Atunci când te priveşti pe tine așa cum eşti fără să te critici sau să te umpli de trufie, când ştii exact care îţi sunt punctele forte şi punctele slabe, stima de sine se reconstruieşte, devii mai puternic, şi creşte înteligenţa emoţională. Toate acestea te fac un om mai bun din toate punctele de vedere. Este exact ca atunci când vrei masă musculară şi mergi la sală şi lucrezi cu un antrenor. Sunt şi oameni care fac sport acasă, dar parcă tot mai bine este să te coordoneze un profesionist.

Așadar eu merg cu plăcere şi entuziasm la psiholog, şi, după ce găsesc toate răspunsurile la preocupările mele actuale, o să revin la această doamnă minunată ori de câte ori voi simţi că am nevoie de noi exerciţii de autocunoaştere sau de îndrumare.