Cei care mă cunosc știu deja cât de puțin îmi place mie să gătesc. Nu știți? Hmmm … păi dacă vă spun că prefer să spăl vasele o zi întreagă decât să gătesc 30 min, cred că puteți înțelege proporția aversiunii mele față de gătit. Încă mai aștept momentul în care o să-mi permit să angajez pe cineva care să se ocupe de această sarcină. Până atunci caut metode pentru a găti cât mai puțin. Și, pentru că am un copil mic, vă dați seama că e destul de dificil să reușesc asta mereu.

Acestea fiind spuse, mă veți înțelege foarte bine de ce mă bucur atât de mult că ne-am luat multicooker (adică o mașină de gătit multifuncțională). Poate să facă o mulțime de mâncăruri: orez, paste, ciorbe, prăjituri, pâine, iaurt, pizza, plus funcțiile de gătire rapidă sau lentă, preparare la aburi, decongelare sau înăbușire. Îl avem de vreo două luni, dar nu am învățat încă tot ce face.

Eu, însă, ador să îl folosesc la prepararea mâncărurilor care se pretează la o gătire lentă sau cele la care se pot pune ingredientele și pot fi lăsate acolo până sunt gata. De exemplu, carnea de pui de la țară o pun în oala aparatului, adaug legume, condimente, puțin ulei sau supă și selectez programul slow cook. Este gata în 4 ore, dar, după expirarea lor, mașina intră automat în programul de păstrare a mâncării la o temperatură potrivită pentru consum, indiferent când o veți mânca. Așa procedez când vine cineva la noi: pornesc slowcooker-ul și plecăm la plimbare. Când ne întoarcem nu avem decât să ne așezăm la masă.

Azi, de exemplu, am vrut legume coapte. Am pus în multicooker cartofi, dovlecei și roșii, toate tăiate felii, le-am uns cu puțin ulei de măsline, am pus sare și pătrunjel și am setat programul de coacere. Se pot pune și alte legume dacă doriți, ciuperci, soia, semințe sau carne. Se poate pune și piper sau alte condimente. Eu am ales ceva mai simplu pentru a mânca și fie-mea.

Apoi am plecat liniștite în parc. Nu mi-am mai bătut capul, nu m-am stresat că trebuie să ajung suficient de devreme acasă pentru a face ceva de mâncare înainte de a-și pierde copilul răbdarea și a face un tantrum de foame. Am stat cât a vrut ea, iar când am venit acasă, legumele erau gata, numai bune de pus în farfurie.

Se subînțelege că am fost foarte fericită. Este ca și cum aș avea pe cineva care rămâne acasă și gătește pentru a ne aștepta pe noi cu mâncarea caldă.