Într-o lume ideală, cei doi, care urmează a fi părinții unei minuni de copil, este important să se fi cunoscut cu destul de mult timp înainte. De ce? Pentru a avea timp să fi petrecut clipe frumoase împreună. Pentru a avea ocazia să se fi certat temeinic atunci când au avut păreri diferite. Pentru că trebuie să fi trecut deja prin zile întregi în care nu-și vorbeau (deși dormeau alături nopțile), înainte de a găsi modalități reciproc-avantajoase de împăcare. Pentru a fi adunat deja un cufăr întreg de amintiri în care fiecare a făcut o concesie pentru celălalt, fără să renunțe însă la valorile sale. Pentru a avea timp să își fi cunoascut și acceptat unul altuia defectele și să se fi iubit în ciuda lor și datorită minunatelor calități cu care se completează unul pe altul.

Pentru că, atunci când apare copilul, acesta va lua tot ce este bun de la fiecare, dar te va și lovi, când te aștepți mai puțin și ești mai obosit și mai frustrat, cu unul din defectele celuilalt părinte. Atunci trebuie să scoți tot teancul de amintiri frumoase și momente de iubire, care îți vor aduce aminte cât de mult îți iubești partenerul așa cum este și că, acel copil care te umple de nervi acum, nu este decât rodul acelei iubiri, deci iubire la pătrat, adică infinită iubire necondiționată. Ah, da! Și trebuie să știi și puțină matematică, pentru a putea calcula rezultatul (glumesc 🙂 ).

Pentru că nici un copil nu merită să primească vreodată în viața lui replica: „semeni cu tac’tu”. Da. Copiii merită o lume ideală.