Este vremea bilanțurilor pentru anul care a trecut şi a stabilirii de planuri şi angajamente pentru anul viitor. Pe de o parte, este foarte important să ne bucurăm de realizările pe care le-am avut, chiar dacă nu sunt, poate, exact ceea ce ne-am dorit. Din experienţa personală, dar şi a multor persoane cu care am vorbit, am observat că multe obiective se realizează cu întârziere. Poate termenul a fost nerealist, sau poate am avut nevoie să învăţăm anumite lecţii înainte de a ne vedea visul realizat. Dar niciodată nu am auzit pe cineva să îi rămână dorinţele neîmplinite, decât dacă au fost abandonate. Pe de altă parte este important să facem şi o analiză obiectivă a acțiunilor din anul care a trecut ca să putem face niște planuri înbunătăţite pentru anul ce vine.

De asemenea, cred că este un moment bun să ne gândim şi la modul în care ne vom stabili obiectivele viitoare. Din punctul meu de vedere sunt câteva aspecte care pot fi luate în considerare.

Primul aspect este abundenţa. Sunt adepta dorințelor mari, a visurilor măreţe. Cineva spunea că își stabileşte ţinte mari ca să le nimerească. Michelangelo spunea că este mai bine să îţi doreşti lucruri mari pe care să nu le realizezi în întregime, decât să îţi doreşti lucruri mici şi să le obții în totalitate. Adevărul este că foarte mulţi își doresc puţine lucruri ca să nu fie dezamăgiţi. Trist este că vor obţine încă şi mai puţin, datorită atitudinii lor negative. Adevărul este că nu tot ceea ce ne dorim se îndeplineşte. Sau, mai bine zis, ceea ce ne dorim nu se îndeplineşte întotdeauna exact așa cum ne imaginăm noi. Uneori durează mai mult pentru că ne tot apar obstacole sau poate noi nu suntem încă pregătiţi în totalitate. Alteori se întâmplă ceea ce ne dorim, dar sub o formă pe care nu o recunoaștem iniţial. De exemplu, în urmă cu vreo 10 ani mă confruntam cu niște situaţii pe plan financiar şi al sănătăţii. Drumul spre serviciul meu trecea prin curtea unei biserici. Eu intru rar într-o biserică, dar în acea perioadă m-am gândit că nu am ce să pierd. Așa că, la prima oră a dimineţii, înainte de a mă duce la serviciu, intram în biserica respectivă şi stăteam doar 1-2 minute, cât să îmi rostesc rugămintea de a găsi un job foarte bine plătit, cu un colectiv de excepţie, şi să găsesc soluţii de a înbunătăţi sănătatea în familie. Nu aprindeam lumânări, nu mă închinam la icoane, doar intram până treceam de uşă, mă gândeam la dorinţa mea şi plecam. După vreo doi ani abia am realizat că dorinţa mea mi-a fost îndeplinită în mai puţin de 2 luni, prin începerea colaborării mele cu Compania Herbalife. Acolo am cunoscut oameni cum rar mi-a fost dat să cunosc în alte locuri. Acolo am găsit soluţia de înbunătăţire a sănătăţii întregii familii. Iar oportunitățile financiare au fost tot timpul foarte bune. Însă nu am conştientizat asta de la început. La un moment dat chiar renunţasem dezamăgită la rugăciunea mea. Până când am reuşit să mă dau un pas în spate şi să văd clar că dorinţa era realizată de mult, nu sub forma unei angajări, ci chiar sub forma unei afaceri proprii.

Așadar, haideți să ne dorim maxim din ceea ce reprezintă visuri ale noastre, pasiuni, lucruri care ne-ar împlini.

Ala doilea aspect se referă la autenticitatea dorinței noastre. Contează foarte mult să fie ceva ce ne dorim cu adevărat. Uneori ajungem să adoptăm dorinţe ale celor din jur, sau care ne sunt induse fără ca măcar noi să bănuim. Vă pot da din nou un exemplu personal. Foarte mulţi ani la rând eu mi-am pus ca obiectiv achiziționarea unei maşini. Mă gândeam că mi-ar fi utilă, le admiram pe prietenele mele care conduceau şi aveau maşină şi îmi închipuiam că o să am mai mult confort. La fiecare sfârşit de an îmi spuneam că nu am muncit suficient, că nu am avut un plan bun, etc. Mutam scopul cu maşina pe anul următor şi mă încrâncenam şi mai mult. Cred că vreo 8 ani am dus-o așa. În anul în care am rămas însărcinată am realizat în sfârşit că, de fapt, dorinţa cu maşina nu era un vis. Era doar un mic capriciu. Atunci m-am uitat inapoi şi am văzut câte lucruri realizasem, câţi bani câștigasem, cum m-am plimbat prin Europa, cât de mult am investit în dezvoltarea mea personală şi profesională, şi am acceptat, în sfârşit că maşina nu mi-o doream de fapt. Altfel mi-aş fi luat vreo 3 maşini până atunci. Este foarte important să identificăm acele lucruri pe care ni le dorim cu adevărat, eventual să le ajustăm pe măsură ce ajungem să ne cunoaștem mai bine.

Și există o metodă foarte simplă de a identifica dorințele autentice. Este suficient ca, după ce ne-am stabilit un scop, să ne întrebăm: „Ce s-ar întâmpla dacă nu aș realiza asta?”. Dacă răspunsul este: „Nu s-ar întâmpla nimic.”, înseamnă că nu ne dorim cu adevărat acel lucru. Dacă, întrebându-te acest lucru simți diverse chestii de genul regret, tristețe, înverșunare, ambiție, înseamnă că dorinţa e profundă și că vei reuși cu siguranță. La mine a funcționat întotdeauna.

Al treilea aspect este claritatea. Dorința este mai ușor de împlinit dacă o scriem clar, concret și cu detalii. Nu funcționează să spunem că vrem să slăbim fără să ne stabilim exact numărul de kilograme sau fără să avem o imagine clară în minte cu aspectul pe care vrem să îl avem. Scopul se realizează mai repede când putem să visăm la el. Pentru asta ne trebuie detalii. Să știm exact cum vrem să arate casa pe care ne-o dorim, cum e zugrăvită, cum e aleea din fața casei, cum ne dorim să arate livingul, dormitoarele, etc. Contează enorm acea stare de entuziasm pe care o simți când te gândești la scopul tău. Aceea va sursa ta de energie când obosești sau simți că parcă scopul mai mult se îndepărtează decât să se apropie.

Al patrulea aspect ține de afișarea scopului. Nu știu să vă explic de ce, dar odată afișat, acel scop este condamnat să se împlinească. Uneori se realizează mai repede, alteori la termenul propus, alteori atunci când nici nu te mai așteptai. V-am povestit mai sus cum a fost la mine visul cu mașina. Dar, vreau să vă povestesc ceva incredibil, care o să vă demonstreze importanța afișării scopului. În toți acei ani în care eu credeam că îmi doresc o mașină, aveam pe perete o poză cu un Peugeot gri. Îmi plăcuse mie forma și culoarea aceea. Așa cum vă povestisem, am renunțat la acest scop și am aruncat poza la un moment dat. După ce m-am căsătorit, împreună cu soțul meu, ne-am gândit să luăm o mașină. Era scopul lui, așa că el a gândit bărbătește, a analizat mai mult fiabilitatea și alte aspecte tehnice decât forma și culoarea, care fuseseră criteriile mele. Așa că ne gândisem să luăm un Volkswagen sau un Ford. În ziua când s-a dus la un târg de mașini să se uite, fără nici o intenție de cumpărare, m-a sunat și mi-a zis că, persoana cu care era i-a atras atenția asupra unei mașini care arată bine, a fost bine îngrijită, folosită foarte puțin, deci era ca nouă și la un preț bun. Am fost de acord, și în două zile aveam mașina în fața blocului. Ce credeți? Un Peugeot gri! Ei da! Poza mea dragă ținută pe perete ani de zile a prins momentul și s-a materializat, în ciuda intențiilor diferite, dar strict raționale, pe care le aveam acum. Deci, nu te îndoi niciodată de puterea scopului afișat.

Eu vă urez spor la stabilirea de obiective pentru anul acesta și împlinirea lor atunci când este momentul cel mai potrivit!

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/