Dorm. Este cald, confortabil și întuneric. Dar simt mogâldeața de lângă mine cum se ridică și încearcă să își scoată scutecul. Mă semitrezesc și o ajut. Mă uit la ceas și văd că este ora 6.00. Încă mai ținem scutec noaptea, mai mult din cauză că nu reușesc eu să mă trezesc ca să o trimit la baie. Așa am avut tot felul de accidente care ne-au afectat salteaua. Nu-i nimic, observ că, pe măsură ne apropiem de vârsta de 3 ani, cu atât se apropie și momentul în care va rezista toată noaptea fără scutec.

Până una-alta o simt că se agită lângă mine, așa că o întreb dacă vrea la baie. Vrea. Părăsesc modul „semi-trezie”, intru pe modul „trează de-a binelea” și mergem unde și regele merge singur. Doar că noi mergem amândouă.

Ne întoarcem în pat și încerc să adorm din nou. Fiică-mea însă, are ochii cât cepele și vrea să dezbrace și bluza. Degeaba îi spun că o să îi fie frig, ei acum ii este cald. Așa că o ajut să se dezbrace și de bluză.

Ne băgăm sub plapumă și încă mai sper să mai dorm puțin. . . Mno! Cred că nu mai e rost de somn, pentru că fiică-mea se tot agită prin pat și ochii mei deveniseră și ei cât cepele.

Ne ducem, deci, în bucătărie unde este cam răcoare. Dar punem apă la fiert pentru ceai, așa că se încălzește repede atmosfera. Până la urmă nu este așa de rău că ne-am trezit devreme. Un ceai fierbinte și o cană de shake de ciocolată și mentă te pun imediat pe picioare. Acum avem timp mai mult să stăm îmbrățișate.

O dimineață caldă și însorită tuturor!