A apărut o știre zilele acestea, despre un studiu făcut de Oxfam, o confederație internațională a organizațiilor caritabile, care arată că 8 oameni de afaceri dețin o avere egală cu valoarea averii deținute de 50% dintre cei mai săraci oameni ai planetei la un loc. Oxfam cere să fie implementat un nou model economic care să reducă acest decalaj. Și mai spun că acțiunile caritabile ale celor 8 nu sunt suficiente.

Nu știu exact ce înțeleg ei printr-un „nou model economic”, dar eu când am auzit această știre, vă spun sincer că m-am revoltat. Sunt câteva aspecte pe care simt să le împărtășesc cu voi:

1. Nu sunt de acord cu ideea comunisto-haiducească de a lua bani de la bogați și a-i da la săraci. Vorbesc aici despre bogații care au făcut banii prin muncă și pentru că au profitat de oportunități ale momentului, cum au făcut Bill Gates cu industria calculatoarelor sau Mark Zuckerberg cu Facebook. Ei deja plătesc o grămadă de taxe pentru astfel de sume, fac și acțiuni caritabile și tot nu este de ajuns? Aa, dacă vorbim despre evaziuni fiscale, sau averi făcute ilegal, atunci să le ia toți banii și să-i bage și la pușcărie.

2. Nu sunt de acord să li se dea bani pur și simplu celor săraci. Oricât de rău ar suna asta, banii pe care îi avem sunt expresia valorii noastre profesionale. Suntem plătiți cu o sumă egală cu valoarea pe care noi reușim să o aducem pe piață. Dacă eu voi primi o sumă mai mare decât valoarea mea, o s-o pierd cumva, pentru că nu sunt pregătită să gestionez acea valoare. Se știu exemple multiple când, oameni care au fost ajutați cu anumite sume de bani, până la urmă nu au rezolvat mare lucru cu acel ajutor.

3. Eu sunt prima care optează pentru ajutor către toți oamenii săraci. Doar că nu mi se pare corect ca acest ajutor să fie în detrimentul altora, oricare ar fi ei. Eu am convingerea că, dacă vrei să îl ajuți pe om, mai bine îl înveți „să pescuiască”. Combate discrepanța învățându-i pe toți să fie bogați. Și nu, nu este o viziune utopică. Toți oamenii pot fi bogați, pentru că bogăția nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Unii își doresc proprietăți luxoase, alții își doresc familie mare și fericită cu un acoperiș deasupra capului și o pâine pe masă, alții își doresc să călătorească, să trăiască diverse experiențe, să aibă parte de adrenalină, alții, pur și simplu s-ar considera bogați dacă ar putea să nu se ducă lunea la serviciu. Fiecare poate obține orice în viață, dacă are o educație în acest sens. Dacă nu trăiești într-o parte de lume potrivită, te muți. Dacă nu ai cunoștințe, înveți. Dacă nu ai abilități, le exersezi. Dacă nu ai oportunități, le creezi singur. Trebuie doar să crezi și tu acest lucru. Bogăția este o stare de spirit.

4. Dacă este să luăm partea financiară, nu poți să te aștepți să acumulezi o avere, mai mare sau mai mică, din postura de angajat. Poți face asta doar dacă îți dezvolți o afacere. Cei mai bogați 8 oameni ai planetei nu au făcut economii din salariu, ci au dezvoltat afaceri de succes. Iar spiritul de liber întreprinzător, contrar părerii generale, nu este doar înnăscut, ci și educat. Doar că, știm cu toții, că școala nu ne pregătește pentru asta. Copiii sunt duși la școală, sunt sfătuiți să învețe bine și, la sfârșit poate au noroc de un job bun și sigur. Dar e clar deja pentru toată lumea că nu mai există așa ceva. Singurele lucruri sigure pe care se poate baza cineva în ziua de azi sunt capacitatea de adaptare la schimbări, capacitatea de a învăța în permanenţă și posibilitatea de a crea valoare.

În acest sens văd eu că poate fi oferit ajutorul. Dar cine sunt eu am să mă ia cineva în seamă? Hmmm! Oare? Oare chiar trebuie să așteptăm să ne audă cineva și să ia măsuri pentru noi? Oare nu suntem chiar noi responsabili să ne autoeducăm și apoi să ne educăm și copiii, generând schimbare, fiecare în parte? Oare nu copiii noștri sunt cei care vor conduce lumea în viitor? Exact mentalitatea de luptător versus atitudinea pasivă va face diferența și va crea discrepanță sau nu între oameni, exact ca acum.

Sursa foto: pixabay.com/ro/photos