Am ales să scriu astăzi despre acest subiect, deși am avut o conștientizare în acest sens încă de acum vreo 4-5 ani. Nu mă refer aici la grijă în sensul de îngrijorare, ci în sensul de îngrijire.

În urmă cu câțiva ani aveam niște dificultăți în activitatea mea independentă pe care o desfășuram în domeniul wellness. Încasările mele scăzuseră, relațiile cu partenerii din centru scârțâiau și chiar și cu soțul aveam tot felul de tensiuni. Eram nemulțumită, frustrată, și stoarsă de energie în încercarea de a munci mai mult, de a face eforturi mai mari. Am avut norocul atunci să particip la un training la care o colegă ne povestea cum își îngrijește afacerea, clienții, relațiile exact așa cum își îngrijește florile din balcon.

Această comparație mi-a făcut lumină în tot zbuciumul meu. Am realizat că eu ajunsesem să mă concentrez doar pe muncă și uitasem să mă îngrijesc de restul. Eram ca un grădinar care tot își săpa pământul fără să îl ude, să îl plivească și, uneori, fără chiar să pună semințe.

Imediat mi-am luat atunci un ghiveci cu o floare plină cu flori portocalii. Nici în ziua de azi nu știu cum se numește, dar am început să mă îngrijesc de tot ce era în viața mea de atunci, inclusiv de floare, care a devenit un fel de simbol, care să îmi reamintească mereu să nu uit să am grijă.

Biata floare a pătimit ceva atunci, cu mine. Ba uitam să o ud, ba îi puneam prea multă apă. Ba chiar am și dat peste ea de vreo două ori și i-am rupt florile și crenguțele. Odată a ieşit cu totul din ghiveci împreună cu pământul în care era plantată. Ei! Nu a ieşit singură din ghiveci. Dădusem eu peste ea. Însă, de fiecare dată, o revigoram și mă străduiam să nu uit de grijă. Cu acest simbol în minte și în sufragerie, mi-am revenit în afacere, mi-am recunoscut greșelile, mi-am reparat relațiile cu partenerii, mi-am refăcut baza de clienți și… am rămas însărcinată. Atunci am simțit că sunt pregătită să am grijă și de un copil. Mă antrenasem pe biata floare și îmi întărisem mușchiul disciplinei de a îngriji. Sigur că nu comparam un copil cu o floare, dar procesul prin care trecusem în ultima perioadă, îmi dăduse încrederea că sunt pregătită.

După ce am născut, m-am mutat în București. Cu ultimul transport al lucrurilor am venit și noi, împreună cu copilul nostru nou născut. Dar, nu știu cum se face că nu am reușit nicicum să găsim un loc și pentru floarea mea. Cu ceva strângere de inimă, dar fără prea mult timp de gandire, am decis să o lăsăm acolo.

Apoi, furată de grija de mamă, am uitat din nou să mă îngrijesc de relații, de ceea ce îmi place și chiar de mine. Singura mea grijă devenise copilul și familia. Începusem să fiu frustrată și nici măcar de copil să nu mă mai îngrijesc așa cum îmi doream. Nu îl neglijam, dar începusem să îmi pierd controlul și să cam țip.

Mi-am reamintit atunci de grijă. Am văzut clar cum rămăsesem iar cu săpatul și nu mai udasem sau plivisem de mult grădina. Așa că am luat măsuri imediat. Am început pe bucățele. Am început cu mine, cu grija pentru sănătatea mea, pentru alimentație și greutate, pentru sănătatea mea emoțională și pentru hobby-urile mele. Apoi am continuat cu revigorarea relațiilor, cu prietenii și soțul, și cu partea profesională. Am primit de la mama chiar și o floare, exact ca aceea pe care o aveam cu câțiva ani în urmă, cu flori portocalii. Anul trecut, când mi-a dat-o, era plină de flori. După ce s-au uscat, am mutat-o într-un ghiveci mai mare, i-am schimbat pământul și am îngrijit-o, așa cum făcusem odinioară și cu cealaltă. Doar că, de data asta, nu am mai chinuit-o. Am fost încântată să observ că, într-adevăr, mușchiul grijii, care fusese odată întărit prin disciplină, acum aștepta doar să fie folosit.

De un an de zile am reînceput să mă îngrijesc de toate lucrurile importante pentru mine, inclusiv de simbolul meu de odinioară, și rezultatele se văd deja pe toate planurile. Și, știți ce? Chiar și floarea mea a înflorit!

Ea este acum acolo să îmi reamintească mereu că în orice lucru sunt perioade frumoase și pline de roade și inflorescențe, dar și perioade când florile se usucă, se scutură și nu mai este ceva palpabil care să ne bucure privirea. Cu toate acestea ea este încă verde, există. Mă pot bucura în timp ce o îngrijesc cu drag şi cu încrederea că, la momentul potrivit, ea va înflori din nou. Ciclurile din viața noastră există, dar noi trebuie doar să nu uităm de florile noastre și de grijă.