Nouă nu ne este frică de curent. Ştiu că multă lume deja a aflat că nu curentul este problema, sau că nu apa rece îţi provoacă durerea de gât. Dar, sunt încă mulţi oameni care mai au această convingere. Explicaţia este că un om care s-a ferit toată viaţa de curent, deci a stat într-o încăpere cu temperatură cât de cât constantă, pur şi simplu nu are corpul obişnuit să facă faţă modificărilor de temperatură (fie ele şi doar de câteva grade). Şi atunci ei răcesc, sau au diverse neplăceri.

Eu am avut norocul să trăiesc într-o familie în care dorinţa de aer proaspăt a fost mai mare decât frica de curent. Așa că nici eu nu am avut probleme să stau în bătaia aerului condiţionat, între două geamuri, sau să merg cu geamul de la maşină deschis (atunci când nu aveam maşină cu aer condiţionat). La fel am crescut-o şi pe fiică-mea. Ea stă dezbrăcată în casă, nu a purtat căciuliţă decât în primele zile când am adus-o de la maternitate (când creierul meu nu intrase încă bine în funcţiune), afară nu o îmbrac niciodată mai gros decât pe mine, iar noaptea doarme dezbrăcată şi dezvelită, chiar şi atunci când eu am pijama cu mânecă lungă şi mă învelesc cu o pilotă. Iar vara stăm cu aerul condiţionat pornit în casă sau în maşină, iar ea este ok. Şi nici nu a răcit niciodată de la o masă de aer, mai cald sau mai rece, aflat în mişcare. Așadar pot spune în limbajul tradiţional că este călită.

Totuși îmi este foarte greu să explic acest lucru oamenilor din jur. Când suntem vara în parc, iar ea se descalţă de sandale, toată populaţia de mame, bone şi bunici reacționează: „Vai! Dar nu îi este rece la picioare?” Iar mie îmi vine să îi întreb: „Realizaţi că afară sunt 35 grade?”. La fel păţesc cu cei care îi văd pozele făcute în casă, unde ea stă mai mereu dezbrăcată. Nu ştiu ce argumente să le mai dau ca să înțeleagă că, dacă i-ar fi fost frig, s-ar fi îmbrăcat. Şi, nu! Nu îi îngheață picioarele pe gresie sau parchet, nu o trage curentul şi nu îi este rece la spate. Când am realizat că nu am şanse să o îmbrac prin casă fără traume, am început şi eu să umblu desculţă prin casă, ca să îmi dau seama când se face prea rece şi să insist la încălțatul cu şosete. Şi, ce credeți? Nici mie nu-mi îngheață picioarele! Deşi de-a lungul vieţii mele deja interiorizasem celebra vorbă: „Pune şosete în picioare, că te dor ovarele.” Ei bine nu s-a întâmplat așa.

Ba chiar mi s-a întâmplat să îi fie mai greu în aer închis sau căldură. Am fost cu ea la o întrunire de familie, în miezul verii, într-o sală destul de mică, unde se adunaseră vreo 20 persoane. Acolo funcţiona un aer condiţionat pe care, toate mătuşile au sărit şi l-au închis, ca să nu stea copilul meu în curent. Oricât am încercat să le explic că e obişnuită şi că de fapt nu se simte bine în căldură, nu am reuşit să ajung la nivelul lor de înţelegere. Se uitau la mine ca la o ciudăţenie şi, pur şi simplu, nu m-au crezut, şi nu m-au luat în seamă. Așa că s-a pus copilul meu pe plâns, am ieşit cu ea afară şi a preferat să stăm în arşiţa prânzului, decât să mai intrăm în aerul sufocant dinăuntru. Toată lumea se grăbea să îi zică dedeochi (lucru care nu era deloc rău – pentru că ştiu că am cel mai frumos copil 😛 ), dar nu asta îi rezolva ei problema lipsei de aer.

Așa că, dacă mai vedeţi un copil plângând într-o cameră plină de oameni, în timp ce îl descântaţi, daţi-i vă rog jos şi cele trei rânduri de haine în plus.