Când devii mamă tot universul tău se schimbă. Toată lumea știe acest lucru. Inclusiv viitoarele mămici care se mișcă greoi prin casă, în ultima lună de sarcină. Ele se pregătesc, mai mult sau mai puțin temeinic, iar cei din jur se înghesuie să le umple tolba cu sfaturi.

Adevărul-adevărat este că nu știi nimic până în momentul în care îți ții copilul în brațe. Bine! Nu știi nimic nici în acel prim moment de conectare, dar de atunci începi să înveți concret ce urmează să faci.

Pe lângă obișnuitele frământări de mamă, uneori se întâmplă să se mai adauge una: stau cu copilul acasă 2-3-7 ani sau revin la lucru după 3-6-12 luni? Frământarea aceasta am avut-o și eu și am scris aici despre ea.

Acum, când fiica mea a împlinit 3 ani, iar eu sunt gata să revin în câmpul muncii, mi s-a ivit altă dilemă: să rămân în sfera liberilor întreprinzători sau să mă angajez?

De data aceasta m-am gândit să vorbesc cu prietenele mele care au copii și care au abordat diferit (una de cealaltă) problema întoarcerii la serviciu.

Voi scrie o serie de 4 povești adevărate despre ele, alegerile și motivația lor, pentru că, mă gândesc că poate fi de folos și altor mame aflate în această dilemă. Prima a fost povestea Florentinei. Au urmat apoi Madi şi Anca. Astăzi este momentul celei de a patra istorii adevărate.

Pe Oana am cunoscut-o în cadrul unui eveniment public şi i-am observat imediat siguranţa de sine, deşi mi s-a părut puţin distantă. Avea o ţinută foarte elegantă şi strălucitoare (fără să aibă sclipici prin ţesătură).

M-am gândit că, probabil, nu voi avea niciodată ocazia să port vreo conversaţie mai apropiată cu ea, pentru că mi se părea că se află la un statut de neatins pentru mine. În foarte scurt timp, însă, am avut ocazia să o cunosc mai bine şi să constat că, de fapt, era o persoană foarte veselă şi generoasă, dar şi serioasă atunci când situaţia o cere.

Destul de repede mi s-a adresat cu apelativul „prietena mea”, iar eu am fost foarte încântată.

Ea este Oana, modelul meu de mamă – liber întreprinzător.

A devenit mamă cu un an înaintea mea. Pe vremea aceea, eu nici nu eram hotărâtă să am copil. Dar am admirat-o pe ea pentru că era un model de viitoare mămică foarte dinamică: când era însărcinată în 6 luni, a zburat cu avionul la o convenţie la Barcelona şi a muncit până aproape să nască, pentru că tocmai deschisese un nou birou.

Când băiețelul ei avea aproximativ o lună, a încercat să revină la lucru. Oana este o persoană responsabilă care, atunci când își ia un angajament, nu se lasă până nu îl duce la bun sfârşit. Nu i-a fost uşor. Ca orice mamă, simţea că ar vrea să stea acasă cu micuţa ei minune.

Dar situația a obligat-o să devină mai eficientă. Mergea la birou pentru a-şi susţine echipa, faţă de care se angajase în a o sprijini, şi reuşea să revină cât putea de repede acasă.

Până când copilul a ajuns la vârsta de 1 an şi jumătate, a alergat între casă şi birou şi a reuşit să țină lucrurile la un nivel bun în afacere și foarte bun în familie.

Apoi a reușit să găsească cel mai bun loc la grădiniţă pentru copil, cea mai bună bonă şi, în sfârşit, a reușit să se desprindă și să se concentreze cu adevărat și pe alte aspecte ale vieții ei.

Este adevărat că statutul de liber întreprinzător a avantajat-o, în sensul că putea să își facă singură programul. În rest, lucrurile erau dificile pentru că veniturile depindeau de implicarea ei în activitate. Totuși nu asta a contat atunci când se străduia să meargă la lucru, ci faptul că făcuse o promisiune.

Şi nici un moment nu s-a gândit la o eventuală angajare. Poate că ar fi fost mai relaxată şi cu mai puţine responsabilităţi. Dar, faptul că își iubeşte activitatea a motivat-o să îmbrățișeze provocările și să găsească soluții.

 

 

Poza de mai sus este sugestivă pentru modul în care arată o zi obișnuită din viața ei.

Dimineața, după ce își lasă copilul la grădiniță, merge la birou. La prânz este acasă și savurează timpul cu fiul ei și cel personal: masă, casă, odihnă, joacă, dezvoltare personală, relaxare.

După amiaza este din nou la birou până seara, dar nu ratează timpul cu copilul și soțul dinaintea somnului.

Provocarea principală, pentru o astfel de mamă, este să păstreze echilibrul. Reușește? Reușește la fel cum o face orice mamă. A învățat să jongleze cu vreo 20 de farfurii fără să le spargă. Uneori mai lasă deoparte din ele, sau le dă în sarcina soțului, bonei sau echipei. Dar rolul de mamă nu este niciodată afectat.

 

Este greu? Uneori este. Dar este și frumos.

Oare nu ar putea să găsească o modalitate mai simplă de a face lucrurile? Poate că da. Dar face totul cu drag și veselie: crește un copil minunat, dezvoltă un business generos, are grijă de familie cu devotament … de fapt, mai tot timpul se distrează 😀.

Ea este Oana, modelul meu de femeie – liber întreprinzător.

 

Text de: Loredana Nan