Situația specială în care ne aflăm ne afectează în moduri diverse pe fiecare dintre noi. Eu mă tot străduiesc să fiu pozitivă si sa gasesc soluții adaptate pentru familia noastră, contra plictiselii și lipsei de socializare, dar și a incertitudinii și rapidității cu care se întâmplă lucrurile, înainte de a apuca să ne repliem cum trebuie.

Inspirată fiind de toate aceste strădanii ale noastre de a ne adapta, într-o dimineață, în metrou, în drum spre serviciu, am schițat o poveste pentru a o ajuta pe fiică-mea (sau poate pe mine) să reziste (rezist) mai bine la această perioadă în care suntem izolați unii de alții și trebuie să învățăm alt mod de viață. Fiind prima mea poveste (deși am și un roman început înainte de pandemie, dar pus pe pauză temporar) am fost atât de fericită încât am scos-o la imprimantă, i-am pus și vreo 2 poze și am prins-o cu capsatorul, astfel încât pare o cărticică pentru copii.

Fiică-mii îi place foarte mult și mă pune mereu să i-o citesc. Așa că m-am gândit să o înregistrez și să v-o las și vouă aici. Poate le place și copiilor voștri și poate chiar vă dă un suflu pozitiv în această perioadă dificilă. Sunt bucuroasă dar și emoționată să îi dau drumul către voi. Este neșlefuită, iar înregistrarea are și bâlbe, deși am tot corectat și reînregistrat. Dar am respirat adânc de câteva ori și am dat publicare. Fiți blînzi!

Vă urez cu bucurie și cu emoție: Audiție plăcută!

PS: Vă las aici o poză cu personajul principal 🙂