De când mă știu m-am străduit să pregătesc o atmosferă de așteptare și de trăire cât mai conștientă a acestei perioade premergătoare și a Crăciunului în sine. Nu am ales mereu calea corectă. Uneori am muncit până în ziua de Crăciun de am căzut lată și nu m-am bucurat de nimic. Alteori am mâncat mult și fără rost încă dinainte de Crăciun, de nu am mai avut chef să savurez nimic în acea zi, și iarăși nu m-am bucurat de nimic. Alteori m-am străduit foarte mult să pregătesc sărbătoarea în sine și, cumva, așteptările mele de perfecțiune nu au fost satisfăcute, deci, bineînțeles că nu m-am bucurat de nimic.

În căutarea echilibrului …

De când o am pe fiică-mea, am fost forțată să schimb ritmul și să dau mai multă atenție lucrurilor mărunte care fac diferențele majore. Perfecționistul din mine este încă bine înfipt pe baricade și se lasă greu convins să renunțe. De aceea nu am reușit încă să găsesc rețeta sau echilibrul.

Totuși, un lucru pe care îl fac de câțiva ani și care mă ajută foarte mult este calendarul de advent. Iar anul acesta am ținut cu dinții să îl fac, deși fiică-mea a stat o bună parte din această lună, pe rând, pe la fiecare dintre bunici. Deci acasă a stat doar vreo săptămână legată.

Calendarul de advent …

M-am gândit să fac un sistem simplu de accesat, dar și de transportat de colo-colo. Am găsit la Jumbo niște săculeți din organza și am planificat să pun în ei câte o bomboană și câte un bilețel cu o activitate de făcut împreună.

Și cum căutam eu, așa, pe net inspirație, mi-a venit o idee: să îi pun în săculeții din ultima săptămână câte o figurină ce va compune, în final, scena nașterii. Mi-a plăcut așa de mult ideea încât am început imediat să caut pe grupurile waldorf. Așa am găsit-o pe Roxana cu al ei atelier . (V-o recomand cu căldură pentru că ies din mâinile ei niște minunății din materiale naturale pe care copiii, pur și simplu le vor iubi)

O idee inspirată … 

Și iată-mă azi, cu o zi înainte de Crăciun, cum pot să mă uit în urmă și să mă bucur de reacțiile pe care le-a avut fiică-mea la ideea mea. Practic, în ultimele 7 zile, în săculeț am pus o bomboană, o figurină de lemn ce constituie scena nașterii și o poveste. Am ales niște istorioare potrivite perioadei, dar și figurinei respective. Le-am selectat dintr-un curs conceput de Ileana Vasilescu, despre cum să pregătim copiii pentru sărbătoarea Crăciunului. (dacă doriți detalii puteți obține scriind pe adresa ileanavasilescu.cursuri@yahoo.com) și o puteți găsi și pe pagina ei de,  Facebook.

Finalul a fost extraordinar. Fiică-mea era deja foarte încântată de anii trecuți de acest calendar de advent pentru că se creează acea dulce atmosferă de așteptare și facem zilnic ceva nou. Dar adăugarea puzzle-ului cu scena nașterii și poveștile au fost magice.

Pe 18 decembrie a primit cadrele de lemn pe care urma să fixeze piesele. Și în săculeț a găsit steaua. A avut o poveste despre steaua de la Bethleem. A fost foarte încântată și nerăbdătoare. A doua zi l-a găsit pe Iosif. A avut și o poveste adecvată și s-a gândit singură că ar putea fi Iosif. Dar imaginația ei o ducea mereu la ideea că ar putea fi Isus care deja a crescut. A fost un prilej foarte interesant de discutii, și de povestit.

Apoi, în zilele următoare, a apărut Maria, oaia, ieslea, iar azi a pus ultima piesă care lipsea din cadru: pruncul Isus.

Ieri dimineață, cu scena aproape finalizată, tot lua figurinele și le așeza si le reașeza, și îmi arăta, iar eu îi citeam povestea Mariei care aduna raze de lumină din stele și din faptele bune ale copiilor pentru a-i face cămășuță pruncului. Am simțit atunci că a fost o idee foarte bună ca, în aceste vremuri tulburi, să trăim măcar câte puțin în fiecare zi, în lumea plină de fantezie, așa cum a fost concepută de Rudolf Steiner.

Lumea magică …

Este o perioadă agitată. Fiică-mea a fost mereu pe drumuri, de colo-colo, între bunici și casă. A avut mereu ruperi de rutine, cu școala online și fără apropierea fizică constantă a noastră, a părinților ei. Dar, acest sistem cu săculeți, activități și povești a fost firul roșu care ne-a legat pe toți, părinți-copil-bunici, în așteptarea celei mai frumoase sărbători din an.

Într-un final, o idee inspirată, o culegere de povești și activități cum este în cursul Ilenei Vasilescu și niște mâini magice ca ale Roxanei, ne-au făcut sărbătorile mai calde. Ne-au dat prilejul de a ne refugia puțin din fața realității neatractive pe care o trăim. Și am putut să ne întoarcem puțin spre interior, spre a pregăti cu toții nașterea pruncului în sufletele noastre.

Îmi doresc să avem cu toții niște sărbători magice, în care să fie totul exact așa cum vrea sufletul nostru! Și dacă nu va fi exact-exact cum de dorim, măcar să ne bucurăm de ceea ce avem, pentru că sigur vor veni momente care vor compensa ce a lipsit azi.

Crăciun fericit, tuturor!

Text scris de: Loredana Nan