Vai, cât mă bucur pentru cei doi colegi ai mei de la Școala de scris care tocmai au scos de sub tipar noile lor romane! 

 

 

În comunitatea noastră mică (dar în plină creștere) este agitație. Când ies la lumina zilei noi copii de tuș, parcă sunt copiii tuturor. Se zice că este nevoie de un sat ca să crești un copil. La noi este folosit satul și la nasterea lui. Ne cunoaștem în atelierele de scris, ne măsurăm unul pe altul și ne descoperim potențialul. Apoi începem sa învățăm unul de la celălalt. După aceea ne sprijinim când unii dintre noi încep travaliul. Iar puiul apărut este primit cu urale. Și toată lumea este nerăbdătoare să îl țină, sa il mângâie și să se hrănească, apoi, din acest entuziasm în propriul proces de scriere.

Și eu am citit cărțile cu mult nesaț și nerăbdare! Bine, sunt și niște povești foarte faine care te prind imediat. Dar hai să vă povestesc.

Cătălin Ioniță – Prețul sângelui

Despre Cătălin v-am mai spus. Iată, acum a recidivat, de data asta cu un roman polițist. Dar, vă spuneam că el scrie zilnic, așa că era condamnat să scoată repede ceva cald și proaspăt din cuptorul creativ.

Când l-am primit, am crezut că voi citi un simplu și auster roman polițist. Dar am descoperit o poveste intensă, complexă și surprinzătoare. Am fost una cu personajul principal în munca lui de descoperire a misterului. M-am bucurat, am suferit și am judecat cazul odată cu el. Acțiunea, foarte inteligent construită, m-a făcut să citesc pe nerăsuflate, de la prima până la ultima pagină.

Mi-a plăcut jocul corect al autorului care te face părtaș în procesul de descoperire a criminalului. Suspansul se creează treptat, fără să îți ascundă indiciile, dar nici nu îți pune totul pe tavă. Mie îmi place să zic că este o carte polițistă deșteaptă care te face și pe tine să te simți deștept.

Cornelia Voiculescu – Inutilii

Pe Cornelia am cunoscut-o tot la un atelier al Școlii de scris. Fie că scria o scenă de sex amuzantă, una cu o sinucidere sau alta cu un blind date ciudat, nu puteai să nu o remarci. Pe mine m-a cucerit profunzimea ei și scriitura apăsată, clară, care îți deschidea o paletă întreagă de reflecții.

Când am primit romanul proaspăt scris, am simțit o puternică curiozitate profesională. Am zis: hai să vedem cum scrie Cornelia o distopie.

Dar nu am putut să citesc deloc cu ochiul avid al învățăcelului. Am plonjat imediat în atmosfera cărții și nu am mai respirat până nu am terminat-o. Am făcut, instant, o regresie în comunism,  și mi s-au activat sentimentele de nedreptate, de insecuritate, de revoltă. Citeam și mă gândeam cu groază la nazism și la curentele extremiste (care cam capătă putere și în zilele noastre). În tot acest timp îmi zburau prin cap imagini din Ferma animalelor a lui Orwell.

Am trăit cartea de la început până la sfârșit, cu agonia și cu extazul aferente, și totuși, la final, am rămas cu o mulțime de revelații și cu un sentiment încurajator de a doua șansă. Unii spun că acest roman le amintește de ”Jocurile foamei”. Sincer, mie mi-a plăcut mai mult ”Inutilii”.

Și, pentru că astăzi este lansarea celor două romane,

vă las linkul de comandă la un preț amuzant de mic, dar valabil doar între 7 și 10 mai 2021:

https://www.storycraft.ro/shop/springbooks/

Dar trebuie să vă averitzez: dacă vreți să le citiți, va trebui să vă organizați astfel încât să vă lăsați timp pentru a le și termina. Nu vă apucați de citit în metrou pentru că veți uita să coborâți la stația care trebuie (așa am pățit eu când am citit Prețul sângelui). Și nici la serviciu nu vă apucați de citit, pentru că va veni șeful sau vreun coleg să vă solicite ceva, iar voi nici nu veți auzi ce zice (așa am pățit eu când citeam la birou, pe furiș, Inutilii). 

Consumați-le, deci, responsabil!

 

Text scris de: Loredana Nan