3 motive pentru care îți vei dori să scrii în jurnal dimineața

Imediat ce am învățat să scriu mi-a plăcut foarte mult gestul în sine. Mă simțeam capabilă și importantă atunci când lăsam urme albastre pe pagina albă. Am notat mai întâi litere, și mai apoi informații sau gânduri. De-a lungul timpului am experimentat diverse tipuri de scris: mai mic, mai înclinat, mai apăsat, sau am combinat litere de mână cu cele de tipar.

Am ținut jurnale, de la cele mai naive pe la 8-10 ani când scriam, pe ore, ce făceam zilnic, până la scrisorile către fiică-mea din perioada de sarcină sau de după. Am scris naiv, am plagiat, am scris profund, am scris patetic. Am avut momente în care nu am scris deloc de mână sau în care nu am scris și nici nu am citit nimic o bună perioadă de timp. Au fost procesele mele. Și voi mai trece prin astfel de momente, probabil până când voi pleca de pe această lume. 

Și iată că sosi o dimineață haotică, când doar atitudinea responsabilă mă dăduse jos din pat ignorându-mi corpul obosit care protesta și își cerea dreptul la porția normală de somn. Atunci am găsit prin feed-ul de Facebook, un articol despre obiceiurile de dimineață ale oamenilor de succes. Am citit pe diagonală în timp ce negociam cu creierul să se trezească. 

Dar mi-a atras atenția ceva nou: obiceiul de a scrie 20-30 de minute într-un jurnal. Am tresărit ca și cum o rază de soare tocmai îmi străpunsese perdeaua de somn de pe ochi. Mie îmi place să scriu. Îmi plac la nebunie și obiceiurile zilnice, dar nu prea mă plac ele pe mine. Că altfel nu îmi explic cum de fug de mine ca dracu’ de tămâie. Dar scrisul? Acesta este ceva ce îmi place. Era un potențial obicei ce mă entuziasma. 

Așa că am început să navighez încoace și-ncolo printre articole și studii, descoperind o mulțime de lucruri interesante. Erau mult mai multe beneficii ale scrisului de mână decât aflasem eu tangențial. 

 

Entuziasmată, am sintetizat 3 dintre ele pentru a le împărtăși cu voi:

• Scrisul de mână ne face mai deștepți

Atunci când scriem, sunt dezvoltate o mulțime de abilități. Principalele sunt motricitatea fină, coordonarea dintre ochi și mână, orientarea în spațiu și în plan pentru organizarea în pagină și în rând, formarea unui bagaj de informații ce sunt folosite în exprimarea ideilor, memoria de lucru, organizarea și planificarea ideilor așternute pe hârtie. Creierul are o activitate intensă și foarte complexă în timp ce se întâmplă actul scrierii de mână.

Un alt aspect important este subliniat de cercetătorii de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța, care spun că atunci când citești, creierul scrie de mână. Adică, în timp ce tu citești un text, anumite zone din creier simulează actul scrierii de mână. Este ca și cum gestul scrierii de mână este limbajul de baza al creierului, și el simte nevoia să ”traducă” gestul citirii într-unul familiar.

La polul total opus se află scrisul la tastatură, pentru că, în acel moment, facem același gest (apăsarea pe buton) indiferent de litera tastată. În creier se antrenează mult mai puțini ”mușchi” și se angrenează mai puține procese cognitive. Acestea țin, în special, de mișcarea degetelor pe o suprafață de câțiva centrimetri. Deasemenea, când scrii la calculator, ai posibilitatea să scrii mai repede, poți greși fără probleme pentru că este ușor să corectezi. 

Avantajul scrierii de mână este că poți lăsa creierul liber să îți curgă gânduri și idei pe hârtie. Când scrii cu pixul pe hârtie gândești în alți termeni decât atunci când scrii la calculator. Analizezi mai mult, reformulezi în minte. Sigur, uneori ștergi și scrii din nou. Dar, în mod cert, scrisul de mână păstrează în sarcina creierului problema deciziei, sarcină care nu este atât de prezentă atunci când scrii la tastatură. 

Specialiștii, totuși, nu au ajuns încă la un consens în privința cărui mod de a scrie este mai benefic. Astfel că în lume au apărut deja curente care îndeamnă la renunțarea la scrisul de mână. Într-o statistică din 2013 făcută în Marea Britanie reieșea că 40% dintre persoanele ce participaseră la acel sondaj au declarat că nu au mai scris de mână de 6 luni. În 45 de state din SUA se discuta, încă de pe atunci,  ca scrisul de mână să devină materie opțională în școli.

Dar eu cred foarte mult în echilibru. Mi se par de bun simț concluziile cercetătorilor care au adus deja dovezi despre beneficiile scrisului de mână. Pe lângă utilizarea calculatorului la lucruri moderne, absolut necesare, este clar că la scrisul de mână nu e cazul să renunțăm.

O fi mai bun un creier ”șchiop” obișnuit comod doar să arunce gânduri pe o tastatură gata oricând să ne suporte corecturile și câteva degete puternice care pot apăsa pe taste (cu rapiditate ce-i drept)? Eu prefer un creier ”musculos” care se organizează din mers, ia decizii rapid, analizează și sintetizează și o mână care vorbește pe ”limba” lui creând simbioză și echilibru.

• Scrisul de mână ne menține sănătoși

Încă din anii ’80 Doctorul James Pennebaker, profesor de psihologie al Centennial Arts Liberal la Universitatea Texas din Austin, a măsurat efectele scrierii expresive. Concluziile au fost că subiecții aveau imunitate mai bună, dormeau mai bine, li se regla tensiunea arterială și au experimentat reducerea durerilor cauzate de boli cronice. 

De ce se întâmplă asta? Profesorul Pennebaker ne explică faptul că una dintre funcțiile creierului nostru este de a ne ajuta să înțelegem evenimentele din viața noastră. Când acest lucru nu se întâmplă, el rulează în buclă modelele pentru a găsi o explicație. Când scriem, creăm o narațiune care ne ajută la organizarea ideilor și punerea traumei sau a situației stresante într-un context. Acest lucru îi spune creierului că munca lui s-a terminat și poate închide procesul, pentru ca noi să mergem mai departe. Iar efectele în plan fizic se văd imediat.

El dă și o serie de pași pe care îi poți parcurge:

”- Scrieți timp de cincisprezece minute pe zi timp de trei zile consecutive. Acordați-vă suficient timp pentru a scrie neîntrerupt.

• Identificați o singură problemă pe care doriți să o abordați. Explorați temeinic emoțiile și gândurile atașate acestei situații.

• Întrebați-vă de ce experimentați anumite emoții. Apoi uniți punctele. Întreabați-vă ce legătură are acest eveniment cu relațiile sau evenimentele din trecutul vostru?”

Cheia este să ne încetinim gândirea, astfel încât să ne putem înțelege sentimentele în moduri noi și productive. Astfel creierul se va relaxa în privința situației care ne-a supărat și va putea să se ocupe mai departe de buna funcționare a organismului.

Iar acest aspect ne conduce la cel de-al treilea motiv pentru care este benefic scrisul de mână:

• Scrisul în jurnal este terapeutic și (uneori) poate avea efecte istorice 

Am auzit cu toții, la un moment dat în viața noastră, despre ideea de a scrie într-un jurnal. Poate am învățat despre asta la școală sau poate am aflat de la frați sau prieteni mai mari. Ideea prinde în special la adolescenți, în perioada profundelor transformări interioare. Atunci pare că nimeni nu îi înțelege și unii tineri ajung să scrie într-un jurnal ceea ce nu pot spune nimănui. Este, cumva, un gest intuitiv. Ca și cum creierul știe de ce are nevoie și trece la treabă. 

Așadar, scrisul acela de 15 minute zilnic se poate transforma într-un obicei de a scrie în jurnal zilnic. Este nivelul următor la care putem merge. Ne va da claritate și ne va ajuta să ne concentrăm mai bine la sarcinile zilnice. Este, deci, un obicei care ne poate menține sănătoși atât fizic cât și psihic.

 

Există, însă și jurnale celebre …

… care, nu doar că au fost o supapă pentru cei ce le-au ținut, dar au lăsat și o amprentă puternică în istorie, știință sau literatură. 

Probabil jurnalul Annei Frank este cel mai cunoscut pentru că a fost tradus și publicat în peste 70 de limbi și a fost și ecranizat în anul 1959. 

 

Anna a fost fiica unor ervei din Amsterdam care a primit cadou la împlinirea vârstei de 12 ani, în vara anului 1942, un caiet cu coperți alb-roșii, cu cheie, pentru a-și ține un jurnal. Inițial a scris acolo lucruri specifice unei fete aflate la trecerea către adolescență. Însă, la doar o lună de zile după aceea, pe fondul intensificării persecuțiilor evreilor de către regimul nazist, a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia ei într-o ascunzătoare de 50 m². Era o încăpere camuflată în spatele unei biblioteci, special pregătită într-o anexă a firmei tatălui ei.

Astfel că, din acel moment, însemnările ei surprind viața familiei ei și a altor două familii care li se alătură în ascunzătoare, timp de 2 ani, până în momentul în care sunt deconspirați și trimiși la Auschwitz. 

Fiind una dintre mărturiile care au putut documenta, cronologic și social, contextul istoric din acel moment, în 2009, UNESCO a inclus manuscrisele ei în Registrul Memoria Lumii a documentelor cu o valoare universală excepțională.

Celebra scriitoare Virginia Woolf obișnuia să își țină un jurnal cu însemnări despre fapte, gânduri sau oameni (adesea importanți scriitori contemporani), dar mai ales despre cărțile ei.

După moartea ei, survenită prin suicid, soțul ei, scriitorul Leonard Woolf, a făcut o selecție a unor fragmente semnificative din însemnările ei, publicând cartea ”Jurnalul unei scriitoare”. El reconstruiește, astfel, portretul moral, psihologic și artistic al scriitoarei și cartea devine un best-seller.

 

Pe lângă valoarea artistică deosebită, fiind primul jurnal al unei scriitoare cu o boală mintală, manuscrisul a avut și o contribuție importantă în dezvoltarea psihiatriei. Schimbările frecvente de dispoziție și starea permanentă de depresie, descrise cu profunzime și detaliu de controversata, dar talentata scriitoare, au ajutat medicii să înțeleagă și să trateze ulterior pacienți ce sufereau de tulburare bipolară severă, asemeni ei.

Fostul președinte american Harry Truman, cel care a comandat atacul cu bombe nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, obișnuia și el să facă însemnări zilnice foarte detaliate despre viața și activitatea lui politică. 

Deși, ulterior luării cumplitei decizii, Truman a fost copleșit de vină, nu a putut schimba realitatea crudă a celor 100 000 de victime produse ca urmare a raționamentului său. Astăzi jurnalul său reprezintă un obiect de studiu și o cale de acces la stilul de gândire politică a unuia dintre cei mai controversați președinți din istoria Americii.

Dar noi? Poate că suntem oameni obișnuiți și nu avem de luat decizii radicale precum Truman, poate că nu suntem atât de nebuni ca Virginia Wolf și poate că avem norocul să nu trăim ceva atât de tragic precum Anna Frank. Totuși ținerea unui jurnal poate avea efecte pe care e posibil să nu le observăm azi când scriem, de exemplu, despre o ceartă cu șeful, pe zoom, în vremea pandemiei. S-ar putea ca jurnalul nostru să capete reverberații nebănuite, în timp. Sau poate nu. Dar măcar vom fi mai sănătoși, mai deștepți și mai optimiști.

 

Text scris de: Loredana Nan