De obicei scriu acest articol în primele zile ale lui ianuarie.

Dar anul acesta parcă îl vreau finalizat mai repede

Pentru că a fost un an destul de dificil. Nu la fel de greu ca 2020. Dar mai agitat și mai plin de presiune. 

Paradoxal, am scris mult mai puțin, deși mi-am dorit contrariul. Parcă am fost mai critică cu mine și am căutat mai mult perfecțiunea în detrimentul împărtășirii.

Dar, cum mie îmi plac bilanțurile și schițarea de planuri, iată-mă cuprinsă de energie la final de an și dornică să vă regăsesc.

Ca să mă reconectez puțin la atmosfera blogului am reluat articole vechi, și, în special, articolele de final/început de an. A fost o trecere în revistă care mi-a adus nostalgie dar și conștientizări. Indiferent cât de vagi erau planurile mele la început de an, indiferent ce obstacole apăreau pe parcursul lui, ideea centrală setată la început a fost, de fiecare dată, realizată. Uneori lucrurile s-au petrecut diferit de cum m-am așteptat. Dar, de fiecare dată, obiectivul central a fost atins.

Bilanț …

În 2018 m-am ocupat de mine, fizic, mental și profesional. A fost anul revenirii mele la job, după concediul de maternitate prelungit pe care mi l-am luat.

În 2019 mi-am dorit să mă las dusă de val și am reușit să obțin lucruri extraordinare, în moduri în care nu aș fi fost capabilă să le planific întocmai de la început.

În 2020 mi-am dorit echilibru. Și, deși pandemia ne-a lovit surprinzător, tot am reușit să obțin maximul de echilibru care se putea în acele condiții.

După toată nebunia de anul trecut, anul 2021 a fost extrem de agitat. Mult mai agitat și mai tensionat decât chiar și anteriorul. Așa am simțit oamenii din jurul meu sau din social media, dar la fel m-am simțit și eu. Am simțit hăuri de netrecut care s-au căscat între noi. Am avut interacțiuni cu oameni cu care, acum eram pe aceeași lungime de undă, acum eram la poluri total opuse de gândire. Uneori chiar și în cadrul aceleiași discuții. Deși majoritatea celor cu care interacționez sunt oameni civilizați și nu s-au iscat dispute virulente, ci doar contraziceri de idei, tot mi s-a părut dificil. 

Reflecții …

Noi, oamenii avem nevoie să ne simțim în siguranță și validați în cercul nostru de apropiați. Anul acesta am simțit clivaje mari și, uneori, neașteptate. Era ca și cum, în aceeași discuție cu un prieten, ești nevoit să fii atent pe unde calci ca să nu cazi în vreo prăpastie. Ori cu prietenii nu faci asta. În general te simți relaxat să spui exact ce simți. Anul acesta am simțit că trebuie mai multă delicatețe în abordare. Am simțit multe răni ce au ieșit la iveală.

Bine, mie nu mi-a ieșit deloc. Ba din contră, am fost oricum numai delicată nu. Dar cred că avem cu toții lecții de învățat în această perioadă. Cumva cred că în societate se reașază principii, se resetează valori.

Planuri …

Întorcându-mă la obiectivul de la începutul anului, acela de a nu mai uita de mine, mi-am dat seama că am tras cu dinții să nu o fac. Deși, în nenumărate rânduri, am avut ispite puternice să mă ignor. Ba mai mult, tocmai pentru că m-am străduit să nu uit de dorințele și aspirațiile mele, a trebuit să fac față unui conflict interior permanent, între dorința de reorientare profesională și frica de schimbare. Dar tot acea hotărâre mi-a rămas undeva acolo, în suflet, și m-a ținut prezentă la scopul meu, nelăsându-mă să mă abandonez fricii. 

Așa că anul viitor va fi, în mod clar, anul SCHIMBĂRII. Am planuri conturate, și am început deja să le pun în aplicare. 

Urări de final de an …

Vă doresc să lăsați în urmă acest an, cu recunoștință pentru lecțiile predate și, eventual, învățate și să întâmpinați noul an cu deschidere și bucurie. Este clar că suntem cu toții mai puternici, după încercările prin care am trecut. Și este clar că vor veni și vremuri bune. Universului nu îi place dezechilibrul. Nu se poate ca după doi ani atipici să vină tot ceva rău. Sigur vom avea niște surprize foarte interesante și agreabile. 

La mulți ani, tuturor! 🙂

Text scris de: Loredana Nan