Julia împinse încet ușa maro, din lemn masiv, cu încrustații complicate.

Intră cu pași ușori în încăperea înaltă, luminată gălbui de un candelabru din mijlocul tavanului. Biblioteca Națională era goală la această oră, de după-amiază întunecată de iarnă. Biroul de la intrare, la care stătea de obicei doamna Berger, era liber. Probabil că ieșise puțin pentru a se pregăti de încheierea programului.

Julia se bucură. Își va duce la îndeplinire treaba și va fugi. De dimineață, Linda, colega de clasă și prietena ei cea mai bună, se chinuise s-o convingă să refuze provocarea. Ce naivă! Așa a fost dintotdeauna Linda.

Dar era și puțin dezamăgită că nu o cunoștea suficient de bine ca să o înțeleagă. Ar fi trebuit să știe că ar face orice pentru a fi acceptată în grupul lui Karl. Mereu înconjurat de cei mai populari colegi, care purtau cele mai cool haine de firmă, mergeau doar în cluburi exclusiviste și aveau cele mai noi gadget-uri. Aceștia erau oamenii alături de care avea cele mai multe oportunități pentru a-și face un cerc social care să o ajute pe viitor.

Era clar că nu putea să urmeze modelul babacilor ei care munceau pe brânci de nici nu îi vedea la față. Și, cu toate astea, abia dacă aveau bani să îi dea pentru vreo ieșire, cine știe când. Asta dacă, bineînțeles, îi dădea voie bunică-sa aia tiranică, care se opunea la orice activitate și-ar fi dorit și nu avea decât cuvinte rele pentru ea.

Așa că își făcuse cont în această rețea socială lansată de Karl în liceul lor, denumită UPPER. Tipic lui. Până și numele era snob și făcea referire directă la cercul select în care aveai acces doar dacă treceai de provocări.

Dar pentru Julie totul mersese foarte bine până acum si avea șansa să crească mai repede la alte nivele. Putea să ajungă chiar Mare Maestru de Ceremonii și să împartă ea însăși provocările. Tot ce trebuia să facă era să accepte cât mai multe challenge-uri, să adune puncte și să urce până la Final Level. De acolo practic devenea parteneră, cu drepturi egale, a lui Karl.

Deja adunase 1000 puncte si ajunsese în Middle Game. Fusese ușor până acum. O farsă la ora de mate, o baie în fântâna arteziană a orașului sau o mică umilire în public, cerșind niște prezervative erau genul de provocări care nu îi puneau prea multe probleme.

Dar se pare că nivelul din joc în care ajunsese îi adusese și un nou nivel de vulnerabilizare.

Azi trebuia să meargă în Biblioteca Națională, la raftul de cărți erotice, să aleagă una fără să se uite, să o deschidă la întâmplare și să execute cu dramatism ceea ce citea acolo. Și totul trebuia transmis în direct pe UPPER.

Se strecură repede printre rafturi încercând să găsească secțiunea de cărti erotice. Deschise aplicația și văzu că deja erau o multime de utilizitori online, asteptand-o să execute challenge-ul. Avea și o întrebare la care putea câștiga puncte în plus.

”Ce muzica se aude în boxe?”

La naiba! Înjură ea în gand. Melodia, destul de lentă, era cântată de un bărbat. Îi părea cunoscută, dar era o melodie veche. Parcă o auzise pe la taică-su dar nu știa sigur. Deschise repede Shazam.

Pe ecran îi apăru o imagine cu 4 rockeri ciudati:

”Depeche mode – Enjoy the silence”.

Ironic, nu? gândi ea. Să vedem cât de silențios reușesc eu să fac frumos la cameră și să scot sunete erotice.

Intră înapoi pe UPPER ca să scrie răspunsul la întrebare. Dar pe chat deja îi apăruse un buton roșu ce pâlpâia intermitent.

O, nu! Ce e asta?

”Nici nu am apucat să răspund. De ce mi-ati dat butonul roșu?” tastă ea repede.

”Nu ai voie sa folosesti Shazam” veni imediat răspunsul Marelui Maestru.

• Fuck! înjură ea printre dinți. Erau bune extra-punctele alea.

Continuă să meargă printre culoare în căutarea secțiunii de cărți erotice.

Istorie, știință, biologie… murmură ea grăbind pasul.

• Ce faci aici? auzi în spatele ei vocea d-nei Berger.

Julia se opri. Nu putea să rateze provocarea. Nu ajunsese pană aici ca să o împiedice o fată bătrână, cu o față ce arăta de parcă nu s-ar demachia niciodată înainte de culcare. Gândi asta, dar se întoarse zâmbind pentru a aplica planul B, pregătit cu atentie dinainte:

• Miss Berger! Te cautam. Am nevoie urgentă de un volum din secțiunea de cărți rare.
• La ora asta? se încruntă femeia.
• Știu că trebuie să pleci dar este pentru un proiect de la scoală. L-am lăsat pe ultima sută de metri. Dar te rog, am mare nevoie de o notă bună. Numai tu mă poți salva.
• Te salvez mâine dimineață, zise ea fără să i se miște vreun mușchi pe față.
• Mâine dimineață trebuie să îl predau. Te rog. Ești cea mai înțeleaptă persoană pe care o cunosc. Nu mă lăsa, te rog, să iau notă mică la proiectul ăsta.

D-na Berger se foia pe loc. Era sora mai mare a tatălui ei și, chiar dacă era o femeie snoabă și rece, nu o lăsa inima să nu o ajute. Julia stia și se folosea de asta cu tupeu. O mai ajutase și altă dată. Trebuia să o convingă și acum.

• Ce carte vrei?

Julia îi întinse bilețelul pregătit. Femeia îl luă, se încruntă, mormăi ceva și plecă.

Trebuie să găsesc urgent raftul cu erotice, își spuse ea intrând pe următorul culoar.

Citi cu voce joasă eticheta din capătul rândului: Ah! Aici e secțiunea ”Crimă”.

În acel moment o bufnitură puternică se auzi dinspre geam, ferestrele se deschiseră și muzica izbucni cu putere în boxe. Julia își înnăbuși un țipăt, cu mâna la gură, cînd văzu scena ce i se dezvaluia in fata ochilor, lângă raftul de cărți. Trupul unui băiat zăcea nemișcat pe mocheta uzată, cu o pată întunecată ivindu-se de sub el, în dreptul abdomenului.

Julia încercă să înghită, dar gâtul uscat o făcu sa se înece.

Un cadavru se afla pe podea, cu fața în jos, în mijlocul bibliotecii. Ferestrele erau larg deschise și un curent destul de puternic flutura draperiile. Depeche Mode urla în boxele date la maxim. O biblie zăcea deschisă, pe spatele corpului fără viață.

• Fă-ți provocarea, se auzi o voce în boxe, peste muzica ce urla.

Julia încercă să fugă pentru a se duce după doamna Berger, dar se împiedică de un colț de mochetă dezlipit și căzu. Începu să se târască către ușă ca să se îndepărteze cât mai repede.

• Ce este vacarmul ăsta aici? auzi lângă ea vocea severă a mătusii ei. Ai înnebunit? Să dai muzica în halul ăsta de tare? Aici e bibliotecă nu club.
• Dar … bâigui Julia … nu eu … s-a întamplat ceva îngrozitor
• E îngrozitor să dai boxele la volumul ăsta.

Julia se ridică în picioarele tremurând și o luă de braț pe d-na Berger ca să o ducă la cadavrul dintre rafturi.

• Trebuie sa chemăm poliția, se precipită ea privindu-și telefonul.
• De ce fetițo? îi răspunse aceasta privind încruntată la culoarul gol in fața căruia se oprise Julia.

Julia își ridică privirea direct către pata întunecată de pe mocheta dintre rafturi. Dar cadavrul dispăruse. Doar perdelele fluturând mai stăteau mărturie scenei terifiante de mai înainte.

• Acolo e sânge … îi arătă ea.
• Sânge pe naiba. A scăpat femeia de serviciu o călimară cu cerneală roșie acum vreo 20 de ani. Nu s-a curățat nici în ziua de azi. Julia ce se întâmplă cu tine. Ia cartea și pleacă acasă că te spun lui taică-tu.

Julia luă volumul cu mâinile tremurând și se îndreptă către ieșire.

În hol realiză că Marele Maestru nu îi acceptase răspunsul la întrebare pe motiv că a consultat Shazam. Dar de unde știuse ce a făcut ea? Fusese singură în încăpere. O bănuială îi răsări în minte. Se întoarse în pragul încăperii și văzu camerele de supraveghere cum se mișcau în funcție de mișcările ei.

Un gând sumbru îi trecu prin minte. Intră imediat pe UPPER și ce era mai rău i se confirmă. Întreaga scenă cu ea în bibliotecă, cu descoperirea cadavrului, se derula în toată splendoarea și valuri de comentarii curgeau dedesubt. Toate o felicitau pe Linda. Prietena ei cea mai bună reușise provocarea de a-i înscena o farsă morbidă Juliei.

Un comentariu al Marelui Maestru îi dădu lovitura finală:

”Deși abia a intrat în UPPER, farsa ei a fost atât de bine pusă la punct și realizată încât va primi 2000 puncte. Bun venit în Final Game, Linda!”

 

Text scris de: Loredana Nan