Știți cum se zice, că cele mai bune lucruri ți se întâmplă în cele mai neașteptate momente și, de obicei, în cele mai grele vremuri. De multe ori realizările cele mai importante apar când ești încordat, când transpiri, când faci tot ce poți și când trebuie să depășești tot felul de provocări ce apar pe drum.

Și doar nu era să fac eu excepție. Anul acesta a fost pentru mine ca o cursă cu obstacole. Și nici măcar nu mă înscrisesem într-o cursă. Eu doar îmi vedeam de drumul meu și, pac un obstacol. Când l-am depășit, pac, o oportunitate. Și iar un obstacol și tot așa.

Sfârșitul anului trecut a venit cu epuizare, iar începutul lui a venit cu confuzie. După un final de an ciudat, cu o problemă de sănătate gravă a tatălui meu, cu nevoia de a mă împărți în mai multe direcții, a venit primăvara. Doar că ea a debutat, pentru mine, cu o dublă fractură la piciorul drept. Tocmai când credeam că am trecut greul, a venit vara cu decesul tatei.

Dar s-a întâmplat ceva, nu știu exact ce, și prin toate furtunile care mă înconjurau din toate părțile, au răzbătut până la mine niște raze de soare, niște reușite de care nici nu am prea apucat să mă bucur. Dar am reușit azi, în sfârșit, să intru aici, să vă povestesc și vouă și să încerc să mă și bucur puțin de lucrurile bune care mi s-au întâmplat

Practic, printre toate aceste provocări m-am trezit și eu să nasc. Niște povești, bineînțeles! 🙂

În ianuarie, în timp ce alergam între București și Ploiești, am terminat romanul și am început revizuirea singură. La sfârșitul primăverii și începutul verii, când eram cu piciorul în gips, am adus pe lume primele mele povești personalizate pentru copii.

Dar știți cum? Stăteam eșuată pe un fotoliu, pentru că nu puteam să îmi aduc singură nici o cană cu apă. Cum aș fi putut să fac asta când eu trebuia să țin cârjele? În plus aveam amețeli de la antiinflamatoare și trebuia să îmi fac singură injecții în abdomen, zilnic. Eh și exact atunci am primit două comenzi de cărți personalizate. Ce era să fac? Le-am plămădit pe rând și le-am trimis în lume.

Am aflat lucruri despre copiii care urmau să le primească, care este super-puterea lor, de ce anume se tem, ce prieteni au dar și ce provocări întâmpină. Și am creat niște povești 100% personalizate care au născut mare entuzasm.

La prima carte, ”Super-Cătălin și concursul de lego”,

nici măcar nu am fost de față când a fost scoasă de sub tipar sau când a ajuns la beneficiar. Un băiețel minunat, care a fost coleg de grădi cu fiică-mea, s-a bucurat de această poveste. Pozele sunt făcute de soțul meu când a preluat cartea de la prima editură cu care am colaborat. De acolo s-a dus direct să o livreze. Practic, primul meu pui litarar care a ieșit în lume între două coperți, nici nu mi-a atins brațele.

Prezentarea nu a fost extraordinară, pentru că editura nu mi-a spus că nu face coperți cartonate tari. Dar povestea a adus bucurie.

La a două carte, Invincibilii,

îmi scosesem gipsul și am putut să mă duc, șontâc-șontâc, să o predau personal prietenei mele care urma să o ofere cadou. Îmi amintesc cum am făcut în 25 de minute un drum de 10 minute și cum am ajuns acolo transpirată și întârziată, cu părul vâlvoi, dar mega-fericită.

Și a venit și toamna peste mine. Nu m-a întrebat dacă mă simt bine sau dacă mi-am tras sufletul după o vară grea. Au mai sosit câteva provocări, de data asta mai micuțe, ca să nu cumva să îmi pierd antrenamentul.

Dar provocările au venit însoțite de alte reușite legate de pasiunea mea. Am început lucrul, cu un editor, la romanul meu … Totuși, nu întrebați! Mă mișc atât de încet încât mă gândesc că o să și uite de mine.

Pe de altă parte, proiectul pe care îl pregătesc și la care visez de vreun an și jumătate, este gata să iasă în lume. Așa că iată marele anunț: în luna noiembrie voi lansa proiectul

Cărți cu povești personalizate pentru copii

Ieeei!

Voi începe cu o temă de Crăciun, pentru că este perioada mea preferată din an și pentru ca voi să aveți timp să le comandați, dacă vi le doriți. Pe de altă parte, durează cam două săptămâni până le pot imprima, deci este nevoie de timp să le fac și să ajungă la voi.

Am găsit o editură micuță la Iași care leagă cărțile în coperți tari, așa cum mi-am dorit. Sunt foarte drăguți, dar nu le este rentabil să pornească toate mașinăriile de legare a cărților ca să îmi imprime mie două exemplare. Așa că așteaptă să se adune mai multe exemplare și atunci le împrimă, le leagă foarte frumos (cum au făcut cu Invincibilii) și le trimit prin curier.

Sunt foarte entuziasmată de ceea ce urmează să mi se întâmple… să ni se întâmple…

Stați pe aproape ca să nu pierdeți momentul marii lansări și toate detaliile ;-).

Text scris de: Loredana Nan